Cap. I Dispoziţii generale
Art. 1. Activitatea medicului legist în calitate de expert medico-legal numit de organele
judiciare la solicitarea părților, numit în continuare expert medico-legal recomandat, se
realizează potrivit normelor procesual penale și civile, a legislației medico-legale și a
prezentelor norme metodologice.
Art. 2. Prin activitatea pe care o desfășoară expertul medico-legal recomandat trebuie să
asigure respectarea dreptului la apărare al fiecărei persoane în cadrul unui proces echitabil.
Art. 3. În activitatea profesională pe care o desfășoară, expertul medico-legal recomandat
trebuie să depună toate diligențele necesare în vederea asigurării unei probațiuni judiciare pe
baze științifice, cu respectarea metodologiei medico-legale, a normelor etice si deontologice
promovate prin Codul de etica al medicului legist, aprobat de catre Consiliului superior de
medicină legală și Codul de deontologie medicală al Colegiului Medicilor din România.
Cap. II Calitatea de expert medico-legal recomandat
Art. 4.– (1) Calitatea de expert medico-legal recomandat este conferită, evaluată și retrasă de
Consiliul superior de medicină legală, numit în continuare Consiliu superior.
(2) Calitatea de expert medico-legal recomandat este incompatibilă cu calitatea de membru al
Consiliului superior de medicină legală, al Comisiei superioare de medicină legală sau al unei
comisii de control și avizare a actelor medico-legale, ori cea de medic legist șef al unui serviciu
județean de medicină legală.
(3) Calitatea de expert medico-legal recomandat nu este incompatibilă cu calitatea de medic
legist expert oficial, numit în continuare expert oficial.
(4) Calitatea de expert medico-legal oficial primează față de calitatea de expert medico-legal
recomandat.
Art. 5. Criteriile pe care trebuie să le îndeplinească un medic legist pentru a putea dobândi
calitatea de expert medico-legal recomandat sunt următoarele:
a) deține gradul profesional de medic legist specialist sau primar;
b) are capacitatea de exercițiu deplină;
c) este licențiat al unei instituții de învățământ universitar medical, în condițiile legii;
d) practică în mod curent această specialitate de minim 5 ani sau a practicat-o, fiind
pensionar;
e) nu a suferit o condamnare definitivă pentru o infracțiune săvârșită în împrejurari legate
de exercitarea profesiei;
f) poate exercita profesia de medic pe teritoriul României în conformitate cu legislația în
vigoare sau este medic pensionar;
g) este atestat în calitatea de expert medico-legal de către Consiliul superior de medicină
legală.
Art. 6 – (1) Evaluarea experților medico-legali recomandați se realizează de Consiliul superior
la propunerea Biroului executiv al Consiliului superior, numit în continuare Birou executiv.
(2) Propunerea Biroului executiv de evaluare a expertului medico-legal recomandat va fi făcută
în situația în care sunt indicii temeinice în legătură cu nerespectarea legislației în vigoare în
materie penală, civilă și medico-legală ori a normelor metodologice și deontologice, despre care
Biroul executiv se autosesisează ori este sesizat.
(2) Odată sesizat Biroul executiv poate solicita și punctul de vedere al Comisiei juridice sau,
după caz, al Comisiei deontologice, sub forma unui raport, în care se va menționa, printre altele:
a) dacă s-au constatat încălcării ale normelor în vigoare;
b) norma nerespectată;
c) propunerea comisiei.
Art. 7– (1) Evaluarea experților medico-legali recomandați se efectuează prin examen scris.
(2) Examenul se desfășoară în cadrul I.N.M.L. ,,Mina Minovici” București.
(3) Comisia de examinare este alcătuită din, cel puțin, 3 membri desemnați de Biroul executiv
dintre membrii Consiliului superior.
(4) Examenul constă în verificarea cunoștințelor expertului medico-legal recomandat în legătură
cu normele în vigoare referitoare la:
a) legislația în materie penală și civilă ce face referire la modul de participare a expertului
recomandat la examinarea medico-legală;
b) legislația medico-legală și normele metodologice aprobate de Consiliul superior;
c) normele de conduită profesională cuprinse în Codul de etica al medicului legist aprobat
de către Consiului superior de medicină legală și în Codul de deontologie medicală al
Colegiului Medicilor din România.
(5) Rezultatul examenului se exprimă prin calificativul admis sau respins.
(6) Acordarea calificativului respins echivalează cu pierderea calității de expert medico-legal
recomandat.
(7) Medicul legist care nu a obținut calificativul admis mai poate susține o singură dată
examenul de evaluare.
(8) Nepromovarea nici a doua oară a examenului de evaluare, prin obținerea calificativului
respins, echivalează cu pierderea definitivă a calității de expert medico-legal recomandat.
Art. 8– (1) Evidența experților medico-legali recomandați va fi ținută de Biroul executiv.
(2) Lista cuprinzând experții medico-legali recomandați întocmită, pe niveluri de competență,
de Consiliul superior, la propunerea Biroului executiv și aprobată prin ordin al ministrului
sănătății va fi publicată pe site-ul oficial al Societății Române de Medicină Legală
(www.legmed.ro) și comunicată organelor judiciare.
(3) Pentru a putea fi înscris pe lista experților medico-legali recomandați, medicul legist trebuie
să adreseze o solicitare scrisă Consiliului superior.
(4) Fiecare instituție medico-legală va afișa la loc vizibil publicului lista cu numele și gradul
experților medico-legali recomandați precum și datele de contact ale acestuia.
Cap. III Numirea experților medico-legali recomandați
Art. 9. Expertul medico-legal recomandat este numit de organul judiciar în conformitate cu
prevederile procesual penale și civile în vigoare.
Art. 10. Pentru a putea fi numit de organul judiciar în calitate de expert medico-legal
recomandat este obligatoriu acordul prealabil, scris, datat, semnat și parafat al expertului
medico-legal recomandat, ce urmează a fi investit în această calitate, pentru cazul respectiv.
Art. 11. Atributele de identificare ale expertului medico-legal recomandat trebuie menționate în
adresa întocmită de organul judiciar, prin care instituția medico-legală a fost investită în mod
oficial cu efectuarea evaluării medico-legale și întocmirea actelor medico-legale oficiale.
Art. 12. Nu poate participa la examinarea realizată în cadrul unei instituții medico-legale,
expertul medico-legal recomandat care nu a fost desemnat expres în adresa întocmită de organul
judiciar, pentru speța în cauză.
Art. 13. În cazul în care în adresa întocmită de organul judiciar a fost numit un expert medico-
legal recomandat, atributele de identificare ale acestuia vor fi trecute în preambulul raportului
de expertiză sau de nouă expertiză, întocmite în cadrul instituției medico-legale.
Art. 14. Nu poate fi numit expert medico-legal recomandat, medicul legist care:
a) nu a fost confirmat de Consiliul superior în calitate de expert medico-legal recomandat;
b) face parte din componența Consiliul superior, a Comisiei superioare de medicină legală
sau a unei comisii de control și avizare a actelor medico-legale ori este medicul legist șef
al unui serviciu județean de medicină legală;
c) desfășoară activitate în calitate de expert oficial în instituția medico-legală în care a
fost dispusă lucrarea medico-legală respectivă;
d) a întocmit deja un document medico-legal în calitate de expert oficial în aceeași speță;
e) a fost martor în aceeași cauză;
f) a declarat că se abține, aflându-se într-un caz de incompatibilitate, ori a fost recuzat.
Cap. IV Activitatea expertului recomandat
Art. 15– (1) Expertul medico-legal recomandat își poate exprima punctul de vedere în legătură
cu aspectele medico-legale dintr-o speță judiciară, în scris, prin întocmirea unui document
intitulat opinie expertală sau/și verbal în fața organului judiciar.
(2) Expertul medico-legal recomandat nu participă la întocmirea documentului oficial al
instituției medico-legale.
(3) Documentul întocmit de expertul medico-legal recomandat, numit „opinie expertală” nu
poate fi intitulat sau nu poate conține în denumire alte elemente prin care să se confunde cu alt
act oficial întocmit de instituția medico-legală cum ar fi: certificat, raport, aviz, expertiză,
constatare etc.
(4) Opinia expertală întocmită de expertul medico-legal recomandat nu constituie un document
oficial al instituției medico-legale.
(5) Opinia expertală poate fi întocmită de către expertul medico-legal recomandat numai în
cadrul procesual în care a fost numit de către organul judiciar la cererea părții.
(6) Expertul medico-legal recomandat îi este interzis să întocmească documente scrise în
consultanță extrajudiciară.
(7) Opinia expertală întocmită de expertul medico-legal recomandat poate atrage răspunderea
juridică, conform legii.
Art. 16 – (1) Opinia expertală este întocmită separat și independent de raportul medico-legal
elaborat de medicul legist expert oficial sau de comisia medico-legală, pentru cele două situații
utilizându-se în continuare denumirea de expert oficial.
(2) Opinia expertală a expertului medico-legal recomandat nu poate fi supusă avizului Comisiei
de control și avizare a actelor medico-legale.
(3) Opinia expertală poate fi supusă avizului Comisiei superioare de medicină legală dar numai
împreună cu raportul de nouă expertiză medico-legală întocmit în speța respectivă.
Art. 17– (1) Pentru a-și putea argumenta opinia expertală expertul medico-legal recomandat
poate:
a) participa la examinarea persoanei sau a cadavrului, numai în prezența expertului
oficial, caz în care organul judiciar va comunica expertului medico-legal recomandat și
părții interesate data și ora când va avea loc examinarea în cadrul instituției medico-
legale;
b) studia actele sau mijloacele de probă ale cauzei puse la dispoziția instituției medico-
legale de organele judiciare, în prezența sau cu acordul expertului oficial;
c) avea acces la datele din arhiva instituției medico-legale, numai cu acordul scris al
conducătorului instituției medico-legale respective;
d) solicita expertului oficial, în mod justificat, efectuarea unor anumite investigații clinice
și/sau paraclinice, procurarea unor documente medicale ori a unor date suplimentare de
anchetă, opinia unor medici de diferite specialități medicale recunoscuți ca personalități științifice etc. demersuri considerate necesare și utile în vederea demonstrării adevărului
faptic medico-legal;
e) formula întrebări sau observații expertului oficial;
f) solicita diverse documente, în nume propriu, fără a utiliza antetul instituției medico-
legale oficiale care, dacă nu se regăsesc în dosarul cauzei, are obligația de a le pune la
dispoziția organului judiciar.
(2) Expertul medico-legal recomandat nu poate solicita expertului oficial elemente care în mod
vădit nu au decât rolul de a tergiversa finalizarea raportului medico-legal, fără a contribui
efectiv la demonstrarea realității științifice.
(3) Opinia expertală poate fi adusă la cunoștiința expertului oficial numai cu acordul scris al
expertul medico-legal recomandat care a întocmit-o, consemnat olograf pe ordonanță.
(4) Datele consemnate de expertul oficial în cuprinsul raportului medico-legal oficial precum şi
concluziile formulate nu se pun la dispoziţia expertului medico-legal recomandat, spre a le
cunoaşte, ceea ce va contribui la echidistanţa procedurii de probaţiune.
(5) Opinia expertală ce cuprinde punctele de vedere formulate în speța respectivă de către
expertul medico-legal recomandat va fi remisă organului judiciar separat și independent de
raportul medico-legal oficial.
Art. 18 – (1) Expertul medico-legal recomandat nu poate participa la activitatea:
a) Comisiei superioare de medicină legală;
b) Comisiei de control și avizare a actelor medico-legale, dacă nu este invitat;
c) Comisiei speciale pentru amânarea/întreruperea executării pedepsei sau pentru
suspendarea urmăririi penale sau a judecății pentru motive medicale.
d) Comisiei pentru expertiza de calcul retroactiv a alcoolemiei. [Hotărârea nr. 3 din
02.10.2013]
(2) La solicitarea președintelui Comisiei de control și avizare a actelor medico-legale, expertul
medico-legal recomandat poate participa la activitatea acestei comisii, în situația în care s-a
dispus de organele judiciare avizarea documentului medico-legal întocmit de expertul oficial,
document față de care expertul medico-legal recomandat și-a exprimat puncte de vedere diferite
în opinia expertală.
(3) Argumentele expertului recomandat, expuse în condițiile alin (2), vor fi menționate în avizul
întocmit de Comisia de control și avizare a actelor medico-legale, care și le poate însuși sau nu.
Art. 19
(1) Expertul medico-legal recomandat nu participă la întocmirea raportului medico-legal
efectuat de expertul oficial.
(2) Expertul medico-legal recomandat nu semnează raportul medico-legal întocmit de către
expertul oficial.
(3) Este interzis expertului medico-legal recomandat să consemneze pe raportul medico-legal
opinia sa față de concluziile formulate de expertul oficial.
Art. 20.
(1) Expertul medico-legal oficial nu este obligat să întrețină corespondență cu expertul medico-
legal recomandat.
(2) Orice comunicare dintre expertul medico-legal recomandat și instituția medico-legală se va
face numai prin intermediul organelor judiciare.
Art. 21
(1) În situația în care, deși a fost numit de organul judiciar conform prevederilor în vigoare este
obstrucționat în activitatea sa de expertul oficial, expertul medico-legal recomandat se va adresa
conducătorului instituției medico-legale în vederea remedierii situației.
Art. 22 -(1) Opinia expertală întocmită de expertul medico-legal recomandat trebuie să
contribuie la soluționarea litigiului adus în fața justiției prin argumente științifice bazate pe
elemente demonstrabile.
(2) În opinia expertală, expertul medico-legal recomandat nu poate face aprecieri:
a) asupra competenței psihice sau a discernământului unei persoane chiar dacă a
participat la examinarea persoanei respective efectuată de comisia medico-legală
psihiatrică;
b) dacă persoana în cauză poate executa pedeapsa la care a fost condamnată sau dacă
poate participa la desfășurarea procesului penal, din punct de vedere medical;
c) asupra avizului Comisiei superioare de medicină legală;
d) în legătură cu pregătirea profesională sau probitatea morală a expertului oficial ori
referiri cu caracter personal față de acesta.
Art. 23-(1) Expertul medico-legal recomandat este obligat să păstreze secretul profesional.
(2) Datele obținute în calitate de expert medico-legal recomandat nu pot fi utilizate în
comunicări și lucrări științifice decât după finalizarea juridică definitivă a speței respective.
(3) Expertul medico-legal recomandat nu poate participa la mediatizarea cazului, dacă speța
respectivă nu a fost finalizată definitiv din punct de vedere juridic.
Art. 24 -(1) Pentru activitatea pe care o desfășoară, expertul medico-legal recomandat poate
primi un onorariu, conform legii.
(2) Valoarea onorariului este stabilită, de comun acord, între expertul medico-legal recomandat
și partea interesată, conform legii.
(3) Expertul medico-legal recomandat nu poate pretinde și nici nu poate primi onorariu de
succes.
Cap. V Pierderea sau suspendarea calității de expert medico-legal recomandat
Art. 25. Pierderea calității de expert medico-legal recomandat poate fi constatată sau decisă de
Consiliul superior, prin hotărâre.
Art. 26. Medicul legist poate pierde calitatea de expert medico-legal recomandat:
a) prin renunțare;
b) în cazul în care împotriva sa a fost pronunțată o hotărâre definitivă de condamnare
pentru o infracțiune săvârșită în legătură cu exercitarea profesiei;
c) dacă se află sub imperiul unei măsuri de siguranță cu caracter medical;
d) prin retragerea calității de către Consiliul superior.
Art. 27 -(1) Medicul legist poate renunța de bună-voie la calitatea de expert medico-legal
recomandat, dobândită potrivit prezentelor reglementări, indiferent de intervalul de timp în care a deținut această calitate sau dacă se află într-o perioadă de suspendare a calității de expert
medico-legal recomandat.
(2) Renunțarea la calitatea de expert medico-legal recomandat se solicită expres Consiliului
superior, fără a fi necesar să se precizeze motivația.
(3) Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la data solicitării, medicul legist nu revine asupra
deciziei sale, Biroul executiv va prezenta cererea de renunțare a acestuia plenului Consiliului
superior, în sesiunea imediat următoare.
(4) Prin hotărârea plenului Consiliului superior va fi retrasă, la cerere, calitatea de expert
medico-legal recomandat, iar Biroul executiv va proceda la radierea medicului legist respectiv
din evidența experților recomandați, inclusiv de pe site-ul oficial al Societății Române de
Medicină Legală.
(5) După trecerea a cel puțin un an, de la data sesiunii plenului Consiliului superior în care s-a
hotărât retragerea la cerere a calității de expert medico-legal recomandat, medicul legist poate
solicita, printr-o nouă cerere adresată Consiliului superior, redobândirea acestei calității.
(6) Redobândirea calității de expert medico-legal recomandat se poate obține în condițiile art. 4
și art. 5.
(7) Renunțarea la cerere la calitatea de expert medico-legal recomandat pentru a doua oară este
definitivă.
(8) În intervalul de timp în care nu deține calitatea de expert medico-legal recomandat prin
renunțarea la cerere, medicul legist încadrat în instituția medico-legală poate îndeplini
activitatea de expert oficial.
Art. 28 – (1) Pierderea calității de expert medico-legal recomandat ca urmare a unei hotărâri
judecătorești definitive de condamnare pentru o infracțiune săvârșită în legătură cu exercitarea
profesiei, se constată de către Consiliul superior pe baza unor documente justificative.
(2) Pierderea calității de expert medico-legal recomandat în condițiile alin. (1) este definitivă.
Art. 29 – (1) În perioada de timp în care se află sub imperiul unei măsuri de siguranță cu
caracter medical, prin hotărârea Consiliului superior, medicul legist își pierde temporar calitatea
de expert medico-legal recomandat.
(2) Hotărârea Consiliului superior se bazează exclusiv pe documentul care confirmă instituirea
măsurii de siguranță cu caracter medical.
(3) După încetarea măsurii de siguranță cu caracter medical, în sesiunea imediat următoare,
plenul Consiliului superior va hotărî în ce mod va fi reacordată calitatea de expert medico-legal
recomandat.
Art. 30 – (1) Retragerea calității de expert medico-legal recomandat, numită în continuare
retragere, poate fi o măsură temporară sau definitivă, hotărâtă de plenul Consiliul superior reunit
în sesiune ordinară sau extraordinară.
(2) Retragerea definitivă poate fi hotărâtă în următoarele situații:
a) medicul legist a suferit o condamnare definitivă pentru o infracțiune săvârșită în
legătură cu exercitarea profesiei,
b) medicul legist a renunțat pentru a doua oară la calitatea de expert medico-legal
recomandat.
c) medicul legist nu a obținut nici a doua oară calificativul admis la evaluarea prin
examen efectuată conform art. 6 și art. 7;
d) expertul medico-legal recomandat a urmărit prin opinia expertală întocmită să aducă
prejudicii imaginii instituției medico-legale și specialității, de natură defăimătoare sau
ultragiantă.
(3) Retragerea temporară poate fi hotărâtă în următoarele situații:
a) în cazul renunțării la cerere pentru prima oară la calitatea de expert medico-legal
recomandat;
b) dacă a mai fost sancționat de Consiliul superior.
(4) Retragerea temporară se poate întinde pe o perioadă de timp cuprinsă între 1 și 3 ani, ce
începe să curgă de la data sesiunii plenului Consiliului superior când a fost aprobată acestă
hotărâre, putând fi prelungită cu o perioadă de cel mult 2 ani.
(5) Redobândirea calității de expert medico-legal recomandat poate fi hotărâtă numai de plenul
Consiliului superior, la expirarea perioadei de retragere temporară, dacă:
a) a fost solicitată în mod expres redobândirea calității de expert medico-legal
recomandat, de către medicul legist respectiv;
b) medicul legist în cauză a obținut calificativul admis la evaluarea prin examen organizat
conform art. 6;
c) între timp, nu a survenit o cauză care să impună retragerea definitivă a calității de
expert medico-legal recomandat.
(6) În cazul neîndeplinirii condițiilor prevăzute la alin. (5), lit. a) și b), ori a survenit o cauză
care impune retragerea definitivă, plenul Consiliului superior va hotărî retragerea definitivă a
calității de expert medico-legal recomandat.
Art. 31 – (1) Suspendarea calității de expert medico-legal recomandat, numită în continuare
suspendare, este hotărâtă de plenul Consiliului superior reunit în sesiune ordinară sau
extraordinară, la propunerea Biroului executiv.
(2) Suspendarea poate fi hotărâtă în următoarele situații:
a) nerespectarea prezentelor norme metodologice;
b) îndeplinirea cu rea-credință a atribuțiilor în calitatea de expert medico-legal
recomandat;
c) a participat la mediatizarea cazurilor înainte de pronunțarea unei hotărâri definitive în
speța respectivă;
d) punerea în mișcare a acțiunii penale pentru săvârșirea unei infracțiuni săvârșită în
legătură cu exercitarea profesiei.
(3) Suspendarea, ca măsură temporară a pierderii calității de expert medico-legal recomandat,
poate fi dispusă pe o perioadă de timp cuprinsă între trei și douăsprezece luni calendaristice sau
pe perioada în care are calitatea de inculpat într-o cauză penală conform alin. 2 lit. d).
Art. 32. Evidența sancțiunilor experților medico-legali recomandați este ținută de Consiliul
superior, prin Biroul executiv, care va opera modificările survenite în statutul experților
medico-legali recomandați pe site-ul oficial al Societății Române de Medicină Legală.
Art. 33. Sancțiunile hotărâte de Consiliul superior nu pot înlocui sancțiunile penale și/sau civile
pronunțate conform legii împotriva experților medico-legali recomandați.
Cap. VI Dispoziții finale și tranzitorii
Art. 34. Prezentele norme metodologice vizând activitatea medicului legist în calitate de expert
medico-legal recomandat intră în vigoare de la data 01.07.2017.
Art. 35. Începând cu data de intrării în vigoare a acestor norme, Normele metodologice privind
activitatea medicului legist în calitate de expert numit de organele judiciare la solicitarea părților
aprobate prin Hotărârea nr. 2 din 24.11.2011 cu modificările şi completările ulterioare, precum
și orice alte prevederi contrare se abrogă.
Sursa informației: norme metodologice actuale
